Steaua lui David

       Steaua lui David,  care înseamnă "Scutul lui David", este o hexagramă alcătuită din două triunghiuri echilaterale, folosită ca simbol al evreilor și ca element emblematic la decorarea sinagogilor.
Apariția acestui simbol în iudaism nu este clară, deoarece el nu este prezent în Tanah, în Talmud sau în vreo altă sursă iudaică antică.
Deși în Israel s-au găsit reprezentări ale stelei în șase colțuri, care datau din secolul VII î.e.n., prima folosire oficială a stelei lui David a avut loc la Praga, în 1354, când Carol al IV-lea, Împărat Roman le-a dat evreilor dreptul de a avea propriul lor steag. Evreii au pus pe el un simbol Magen David. În 1656, simbolul a fost gravat pe o piatră, pentru a demarca cartierul evreiesc de cele creștine din Viena.
         

Simbolul provine de la modul în care vechii războinici evrei își construiau scuturile, care aveau pe interior cele două triunghiuri (singura figură geometrică nedeformabilă), montate astfel ca să formeze șase puncte de prindere pe perimetrul scutului.

Cele șase vârfuri simbolizează faptul că Dumnezeu domnește asupra întregului univers, pe șase direcții: est, vest, nord, sud, sus și jos.

În Cabala, cele două triunghiuri reprezintă dihotomia inerentă omului: binele versus răul, spritualul versus fizicul etc. Prin urmare, cele două triunghiuri ar putea reprezenta relația reciprocă între poporul evreu și Dumnezeu. Triunghiul cu vârful în sus simbolizează faptele bune, care urcă spre cer, spre a activa un flux de bunătate, ce se revarsă asupra lumii, reprezentat de triunghiul cu vârful în jos.

Stea galbenă cu incripţia "Jude" (evreu, în limba germană), folosind litere care imită, în derâdere, literele alfabetului ebraic.

În Germania nazistă, ca urmare a legilor rasiale, Wilhelm Frick le-a impus evreilor să poarte în piept o stea galbenă cu șase colțuri, ca semn distinctiv.

Poveste pentru copii

      “Inge sta in sala de asteptare a unui doctor evreu. Ea trebuie sa astepte mult timp… ea se uita printre hartiile care sunt raspandite pe masa, dar este prea agitata ca sa citeasca: ea isi aminteste ceea ce i-a spus mama ei, si iar si iar mintea ei reflecteaza asupra avertismentelor liderului ei din Liga Fetelor Germane. O fata germana nu trebuie sa consulte un medic evreu. Multe fete care au fost la doctori evrei pentru a fi vindicate s-au ales doar cu o boala si rusine. Inge sta in sala asteptare de mai mult de ora. Ia din nou in mana revistele intr-o incercare de a citi. Apoi usa se deschide. Apare evreul. Ea striga. Din cauza groazei, ea scapa revista. Ingrozita, fata sare in picioare. Se uita cu ochii larg deschisi la fata doctorului, iar fata lui este fata diavolului. In mijlocul fetei diavolului sta un nas coroiat urias. Din spatele ochelarilor stralucesc doi ochi cu priviri criminale. Pe buze ii joaca un sinustru ranjet care vrea sa spuna <<In sfarsit te am acum, micuta fata germane!>>

     Apoi, evreul se apropie de ea. Degetele lui groase o inlantuiesc. Dar de acum Inge si-a revenit. Inainte ca evreul sa poata sa o insface, ea il loveste peste fata buhaita cu palma. O saritura pana la usa. Cu respiratie intretaiata, ea alearga pe scari in jos si scapa din casa evreului.”

Articolele lui Julius Streicher

       “Poporul Ales Al Criminalilor”  care a aparut intr-unul din ziarele sale:

“Cartea istoriei evreilor, care este numita ideobste Biblia, ne impresioneaza ca un oribil roman politest, care face ca romanele de senzatie ale evreului britanic Edgar Wallace sa paleasca de invidie. Cartea <<sfanta>> abunda in crime, incesturi, inselatorii, hotii si indecenta.”

      Un alt exemplu reprezentativ este plublicarea fotografiei a fuzelajului in flacari, dupa ce dirijabilul Hindenburg a luat foc (iunie 1937), fotografia fiind insotita de urmatorul comentariu:

“Imaginile din Statele Unite ale Americii arata in mod clar ca un evreu sta in spatele exploziei dirijabilului nostru <<Hindenbrug>>. Natura a descries foarte clar si correct acel diavol deghizat in om.”

    De fapt, acel “evreu” era un nor de fum care fusese retusat in fotografie pentru a semana cu fata unui evreu.   

     De asemenea, fiind redactor de ziar, Julius Streicher si-a permis publicarea a multor articole exagerate.

     Existau si acele teorii absurd despre ceea ce germanii numeau “poluarea rasei””

     “Este stabilit pentru totdeauna: <<albumen strain>> este sperma unui om de alta rasa. In coabitare, sperma barbatului este partial sau complet absorbita de organismul femeii, si astfel ea ajunge in sangele ei. O singura coabitare a unui evreu cu o femeie ariana este suficienta pentru a-I otravi acesteia sangele pentru totdeauna. Impreuna cu <<albumenul strain>> ea a absorbit, de asemenea, spiritual strain. Ea nu va mai fi niciodata capabila sa nasca copii pur arieni… ei vor fi cu totii bastarzi… Acum stim de ce folosesc evreii orice artificiu de seductie pentru a le ademeni pe fetele germane la o varsta cat mai frageda cu putinta, de ce medical evreu isi siluieste pacientele ariene in timp ce acestea se afla sub anestezie.”

    Este greu sa credem ca afirmatiile de mai sus au aparut intr-un ziar semimedical care se numea “Sanatatea poporului german”, dar nu este greu sa acceptam acest lucru cand intelegem ca editorul acestui ziar era chiar Streicher.

“Hartuitorul de evrei numarul unu”

      Este autodenumirea pe care si-o asuma cu satisfactie Julius Streicher, a carui indatorire era atatarea antipatiei germane fara de evrei si transformarea ei intr-o ferventa ura rasiala si incitarea germanilor la persecutarea si exterminarea rasei ebraice. A fost de profesie invatator, fiul unui invatator si locotenent reservist (decorat in Primul Razboi Mondial), avand o obosesie pentru antisemitism din frageda copilarie. Conform statisticilor din prezent, Julius Streicher si-a indeplinit obligatiile cu multa perseverenta si responsabilitate fata de partidul nazist, provocand si fiind  complice la 5.000.000 de crime. Aceasta si-a demonstrat iscusinta inca din 1922, cand a publicat pentru prima data “Der Stuermer”,  un ziar pornografic antisemit, redactorul fiind chiar Julius Streicher. In 1933 a format un cotidian cu aceeasi directie, numit “Frankische Tageszeilung”. Pentru a face aceasta propaganda, au fost necesare multe eforturi, cum ar fi publicarea unor articole cu un caracter iluzoriu.

    “Numai un membru al rasei superioare poate fi cetatean. Un membru al rasei poate fi numai o persoana care are sange german, fara sa se ia in considerare confesiunea lui. Prin urmare, nici un evreu nu poate fi membru al rasei.” Acesta este al patrulea punct din programul partidului nazist, o capodopera a logicii germane care a fost predicata peste tot in Germania, inca din momentul accederii la putere a lui Hitler. In urma acestei decretari, evreii aveau sa fie considerati straini, fara dreptul de a fi cetateni germani, strategia nazistilor dovedindu-se astfel de succes. Odata cu introducerea idéii ca evreii fac parte dintr-o rasa inferioara in mentalitatea germanilor, politica nazista putea fi desfasurata fara a fi considerata necinstita.

    Prima actiune a fost organizata in aprilie 1933, moment in care au avut loc nu numai sistarea intreprinderilor evreiesti, ci si proclamarea unor legi care i-au indepartat pe evrei din toate domeniile vietii publice, de la serviciul civil, din toate profesiunile, suprimandu-le chiar si dreptul la educatie.

   Pana in 1938, incendierile devenisera ceva obisnuit, sinagogile fiind incendiate, iar magazinele evreiesti jefuite si vandalizate. Evreilor li se confiscau bunurile de catre stat, stat care ii recompensau ocazional cu amenzi colective. De asemenea era controlat si felul in care se miscau, fapt pentru care erau nevoiti sa traiasca in ghetouri special infiintate si sa poarte o stea galbena pe haine. 

    Prăbușirea celui de-al Treilea Reich: Împingerea Germaniei în război a fost, de fapt, primul semn al începutului sfârșitului lui Hitler. Cu toate victoriile remarcabile de început dintre anii 1939-1941, Hitler și conducerea militară a Germaniei au făcut marea greșeală de a-și subestima inamicii, Marea Britanie și Uniunea Sovietică, precum și greșeala de a începe un război pe două fronturi cu aceste două puteri. Orbit de succesele înregistrate de „războiul fulger” (Blitzkrieg), Hitler a dat semnalul Operațiunii Barbarossa, care prevedea invadarea Uniunii Sovietice printr-o campanie rapidă, înainte de venirea iernii. Invazia a început la 22 iunie 1941. Hitler primește o nouă lovitură în luna decembrie a aceluiași an prin intrarea în război a Statelor Unite ale Americii. Înverșunarea sovieticilor, noroiul, apoi nămeții și frigul iernii au oprit înaintarea Germaniei. Hitler a rămas convins că victoria finală era posibilă, ceea ce dovedește că-și pierduse clarviziunea militară ce îl caracterizase la începutul războiului. În 1943, armata germană se afla în defensivă, pierzând inițiativa și, treptat, toate visurile lui Hitler s-au sfârșit, lăsând în urmă o Europă distrusă și cincizeci de milioane de victime.

Nazismul

    Nazismul sau național-socialismul (german) a fost ideologia și politica totalitară naționalistă, rasistă, antisemită și anticomunistă a Germaniei naziste, care au fost aplicate în timpul dictaturii lui Adolf Hitler în statul german între 1933 și 1945.
     Nazismul este adesea confundat cu fascismul. Nazismul a preluat unele elemente din fascism: dictatura, iredentismul teritorial și bazele teoriei economice. Benito Mussolini, fondatorul fascismului, nu era antisemit până la realizarea unei alianțe cu Hitler, cel de la care provine rasismul prezent în nazism. Dictatorul spaniol Francisco Franco folosea des cuvântul „fascist” pentru a desemna pe cei care se opuneau comunismului.
      Din punct de vedere economic, nazismul și fascismul au multe elemente comune. Nazismul poate fi considerat ca subdiviziune a fascismului (toți naziștii sunt fasciști, dar nu toți fasciștii sunt naziști). O caracteristică a economiei din cele două sisteme naționaliste este controlul exercitat de stat asupra finanțelor, investițiilor (alocarea de credite), industriei și agriculturii. Totuși, în ambele sisteme au continuat să existe sectorul privat , cât și economia de piață în general.

 

"Mein Kampf" de Adolf Hitler

   Ideologia nazismului s-a bazat inițial pe idei preluate de la unii teoreticieni rasiști care, la sfârșitul secolului al XIX-lea, lansaseră conceptele rasa ariană, puritatea rasei. Conform acelor idei, omenirea ar fi fost alcătuită în baza unei ierarhii valorice a raselor, iar viața reprezenta numai „supraviețuirea adaptabililor”. Poporul german era considerat superior, parte din „rasa ariană” și îi revenea sarcina de a menține puritatea rasei și de a subordona rasele inferioare: evreii, țiganii, slavii și rasele de culoare. Hitler considera comunitatea evreiască drept un cancer care distrugea trupul Germaniei.
     „Alterarea sângelui și deteriorarea rasei reprezintă singurele cauze care explică declinul civilizațiilor străvechi; niciodată războiul nu a ruinat națiunile, ci pierderea puterii lor de rezistență – caracteristica exclusivă a sângelui raselor pure. În această lume, oricine nu este de origine sănătoasă poate fi considerat pleavă”.
     
       „Poporului german trebuie să i se asigure teritoriul necesar existenței sale pe pământ... Oamenii de același sânge trebuie să aparțină unui imperiu (Reich). Poporul german nu are dreptul să se angajeze într-o politică colonială până în clipa în care nu și-a adunat copiii între granițele aceluiași stat. Atunci când teritoriul Reich-ului va cuprinde pe toți germanii și nu-și va mai putea permite să ofere acestora condiții decente de trai, numai atunci se va putea vorbi de dreptul moral, rezultat din nevoile poporului, de a dobândi teritorii străine. Plugul se va transforma în sabie și lacrimile războiului vor deveni pâinea zilnică a generațiilor următoare...
       Dreptul la teritoriu devine datorie în cazul în care o mare națiune pare destinată să decadă dacă nu-și extinde posesiunile. Iar acest lucru este cu atât mai adevărat atunci când națiunea în cauză nu este o comunitate mică, negroidă, ci însăși Germania-mamă a tuturor celor care au conferit lumii actuala sa formă culturală. Germania fie va deveni putere mondială, fie va dispărea. Țelul de viitor al politicii noastre externe trebuie să fie o politică îndreptată spre est, care să prevadă teritoriile considerate necesare poporului german.”

Adolf Hitler

    Adolf Hitler (n. 20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria — d. 30 aprilie 1945, Berlin) a fost un om politic, lider al Partidului Muncitoresc German Național-Socialist (NSDAP), cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducător absolut (Führer) al Germaniei. Ajuns la putere în 1933, liderul mișcării naziste, Hitler, a dus o politică de pregătire și de declanșare a celui de al Doilea Război Mondial, precum și de punere în aplicare a unui plan naționalist și rasist de exterminare în masă a evreilor și altor „indezirabili” din Europa, precum și de lichidare a adversarilor politici din Germania. În anul 1938 americanii l-au declarat omul anului.
     

    "Pe la 11, trenul s-a pus din nou in miscare. Ne-am grabit sa ne uitam pe fereastra. Convoiul se deplasa cu incetineala. Pe ferestre, puteam vedea sarma ghimpata; am inteles ce inseamna lagarul" Elie Wiesel - "Noaptea"